Destul de târziu, aproape în sec. XV au început să cultive acest fruct în vestul şi nordvestul Europei (Câmpia Germaniei, zona oraşelor Hansa) şi Marea Baltică. Valoarea nutritivă a fost descoperită din timp, fiind folosite în medicina populară pe o scară foarte largă.
În timpul celui de-al II-lea război mondial pe teritoriul Marii Britanii lipseau din alimentaţia zilnică fructele cu conţinut înalt de vitamina C (de ex. portocale). Deoarece coacăzele negre sunt foarte bogate în această vitamină şi clima Marii Britanii este perfectă pentru culitivarea acestui fruct, guvernul britanic din aceea perioadă a încurajat crearea plantaţiilor de coacăze. Cantitatea cultivată de britanici a crescut după acestă încurajare. Din anul 1924, aproape toată cantitatea de fructe era preparată ca sirop, pe care „copiii naţiuni ” au primit-o gratuit. Astfel şi în zilele noastre coacăzele negre sunt fructele preferate de britanici. Fructele sunt preparate în mai multe modalităţi.
Este de însemnat conţinutul crescut în celuloză, proteine şi pectine. Totodată e semnificativă cantitatea de săruri minerale: calciu, magneziu şi fosfor. În sec. XII. în mai multe mănăstiri sunt amintite efectele pozitive în vindecarea erupţiilor infectate de pe piele. Coacăzele consumate cu regularitate au un efect în reducerea nivelului colesterolului şi a trigliceridelor. Ajută în echilibrul de fiecare zi, au efect antibiotic, modificând favorabil flora intestinală. Sunt cercetate efectele lor de detoxifiere a acţiunii lor diuretice. În medicina populară este folosită ca sirop, suc, la prăjituri, sau uscate pentru ceai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu