Ceaiul verde – un factor de influenţă asupra riscului de formare a cancerului pulmonar la fumători

Fumătorii care nu consumă deloc ceai verde au o şansă de 13 ori mai mare să aibă cancer la plămâni decât cei care beau cel puţin o ceaşcă de ceai pe zi. Conducătorul studiului, I-Hsin Lin de la Facultatea de Medicină  Chung Shan din Taiwan a explicat că pe lângă factorii genetici apariţia cancerului pulmonar este influenţat şi de consumul ceaiului verde. Experimentul a fost efectuat pe 170 de pacienţi cu cancer pulmonar şi 340 de persoane sănătoase (ca control). Subiecţii au fost ceruţi să completeze un chestionar privind consumul lor de ceai, precum şi caracteristicile lor demografice şi obiceiurile alimentare. Tinerii cercetători au mai clasificat pacienţii şi pe baza valorii lor de IGF (factorul de creştere insulin-like), căci acesta joacă un rol important în procesul de formare a cancerului pulmonar. Concluzia la care au ajuns cercetătorii este că ceaiul verde are efecte benefice şi poate reduce riscul de formare a cancerului pulmonar la fumători.

Coacăze negre (Ribes nigrum)

Destul de târziu, aproape în sec. XV au început să cultive acest fruct în vestul şi nordvestul Europei (Câmpia Germaniei, zona oraşelor Hansa) şi Marea Baltică. Valoarea nutritivă a fost descoperită din timp, fiind folosite în medicina populară pe o scară foarte largă.

În timpul celui de-al II-lea război mondial pe teritoriul Marii Britanii lipseau din alimentaţia zilnică fructele cu conţinut înalt de vitamina C (de ex. portocale). Deoarece coacăzele negre sunt foarte bogate în această vitamină şi clima Marii Britanii este perfectă pentru culitivarea acestui fruct, guvernul britanic din aceea perioadă a încurajat crearea plantaţiilor de coacăze. Cantitatea cultivată de britanici a crescut după acestă încurajare. Din anul 1924, aproape toată cantitatea de fructe era preparată ca sirop, pe care „copiii naţiuni ” au primit-o gratuit. Astfel şi în zilele noastre coacăzele negre sunt fructele preferate de britanici. Fructele sunt preparate în mai multe modalităţi.

Este de însemnat conţinutul crescut în celuloză, proteine şi pectine. Totodată e semnificativă cantitatea de  săruri minerale: calciu, magneziu şi fosfor. În sec. XII. în mai multe mănăstiri sunt amintite efectele pozitive în vindecarea erupţiilor infectate de pe piele. Coacăzele consumate cu regularitate au un efect în reducerea nivelului colesterolului şi a trigliceridelor. Ajută în echilibrul de fiecare zi, au efect antibiotic, modificând favorabil flora intestinală. Sunt cercetate efectele lor de detoxifiere a acţiunii lor diuretice. În medicina populară este folosită ca sirop, suc, la prăjituri, sau uscate pentru ceai.

Socul negru (Sambucus nigra)

Încă din antichitate grecii au recunoscut valoriile preţioase a socului, precum floarea şi fructul acestuia.  Theofrastos şi Plinius au folosit socul ca plantă medicinală. În zilele noastre este răspândit în toată Europa, ajunge chiar la o înălţime de 3-10 m, planta voluminoasă, care se foloseşte pentru condimente cât şi pentru medicaţie. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se credea că în el se adăposteşte un duh sau o zâna bună, care apără oamenii de nenorociri.

În Prusia era o credinţă veche: zeul pamântului Puschaitis locuia sub un pom de soc. El ţinea legătura cu pământul şi era protectorul dumbravei. În cinstea lui Puschaitis de două ori pe an, primavară şi toamnă sunt organizate festivităţi.

Înaintea descoperirii coloranţilor sintetici era o plantă colorantă importantă: din boabe cu ajutorul altor coloranţi au creat culoarea brună, albastru, violet, purpur, iar din frunze se folosea colorantul verde. Sucul din boabele socului se foloseşte şi azi pentru colorarea diferitelor alimente.

Floarea socului se foloseşte şi pentru prepararea ceaiurilor, dar de multe ori prin adăugarea zahărului şi a  limonadei în apă deţinem suc din floarea socului. Floarea de soc este foarte gustoasă şi dacă o prăjim în aluatul plăcintei. Boabele au un gust foarte intens, puţin amar şi plin de arome pe când floarea este plăcută, uşoară şi energizantă. Nu preferă toată lumea gustul foarte condimentat a fructului proaspăt. Boabele preparate ca pireu sau suc sunt preferate de mulţi dintre noi. Măncarea preparată din carnea sălbatică este mai gustoasă dacă adăugăm puţină pireu de soc. După o plimbare de iarna sau la o răceală poate să ne aducă înapoi energia dacă călzim suc de soc cu miere şi portocale. Sigur că boabele de soc putem să le consumăm oricând, nu doar iarna. Pentru cei care gustul socului este puţin mai acru poate să adaugă puţină zahăr. Astfel şi copii iubesc acest suc din soc.